Trandafir

In mod ciudat, mie nu-mi plac florile. Ma dezoleaza frumusetea lor atat de atipic pamanteana, dar atat de trecatoare. Azi insa am primit un trandafir. Primul instinct a fost sa-l arunc cat mai departe de mine pentru a nu ma chinui ofilirea lui inceata, dar sigura. Si totusi, e langa mine, pe birou. Floarea in sine nu imi spune nimic. E o fiinta ce sangereaza spre moarte; odata ce ii este taiata tulpina o floare devine jumatate a ce a fost odata, o umbra a gloriei unei frumuseti. Gestul insa... gestul privit profund inseamna mai mult decat o oferta publicitara pentru a tenta potentialul cumparator de a semna un contract. Inseamna mai mult decat o previziune sexuala. Gestul inseamna apreciere - o declaratie a deschiderii unui suflet pentru si fata de celalalt. Nu orice afirmatie de acest tip e apreciata intotdeauna. Am aruncat multe flori in viata. Sunt doar cateva pe care le pastrez inca cu sfintenie intr-o carte scrisa de clasici - dezhidratate, uscate, schelete a ce au fost vreodata - din aceeasi apreciere fata de mana ce mi-a oferit darul. Nu stiu inca daca-l voi pastra. Stiu doar ca a trecut ceva vreme de cand am mai primit o floare. Mi-e inca dor de acea persoana. Pastrez inca floarea. Si mi-e tare greu sa inteleg sentimentul ce ma apasa acum - vinovatia si mustrarile de constiinta la gandul de a tine spre pastrare suflul acesta rosu ce moare acum incet pe birou, langa mine.

just to be writing somethin'

lol pentru ultima debitare. de o luna tot sper sa-mi iau carnetul. de invatat insa niciodata nu am timp, pentru ca nu imi fac timp. pentru ca mi-e frica de un al doilea esec. cine ar citi asta si-ar face cruce, dar uite o sincera confesiune: examenul de carnet este primul examen pe care l-am picat in viata. nu am luat in viata mea un patru, nu am avut niciodata o restanta. nu stiu nici macar ce inseamna sa te duci la interviul pentru jobul dorit si sa nu-l iei. eu am intrat pe luptate si invatate peste tot toata viata mea. mi-am rupt coatele pentru ce am vrut, dar am castigat cauza. intotdeauna. mai putin cu carnetul. 20 de puncte din 26. la un calcul procentual 20 e o nota mediocra. nici nu-i de mirare ca l-am picat. taica-meu imi spunea intotdeauna in gluma: "decat 7, mai bine pici." dar niciodata nu l-am luat in serios sa fac asta. ce gluma! incepusem sa-mi pun bani la banca pentru masina pe care urma sa mi-o cumpar dupa ce as fi luat carnetul. acum am doar bani la banca. fara rost, doar ca sa-i am. sa pot afirma mandra ca sunt o tanara responsabila, ca ma gandesc la ziua de maine, ca am indiferent de planurile vietii mele, bani pentru ele (frankly, not yet, mai e mult pana sa ajung sa strang si de-un laptop, dar hei.. pretindem ca nu stim suma).

a mai trecut o luna de cand nu am mai scris aici... dupa cum se vede si mai sus, nimic nou in viata mea. just filling in the gaps on a monthly basis. still dating, nothing new in that perspective. still living with my parents. still at crossroads... haven't yet found the ultimate truth. be writing again in one month, i guess...........