Freya

Azi dimineata postam asa ceva pe facebook:

not 5 minutes ago, dad calls me up on my phone apologizing if he might have woken me up, but he just had to tell me he bought me a gift. 
"wha' gift?" sais I, opening my mouth wide & blowing the hugest yawn i could gather. 

"a puppy", he sais. 
i nearly swallowed my yawn and my tongue. 
"A PUPPY???!!!" 
"yup, a puppy! now get down here and meet the little bugger!"

Long story short, am catelusa! :) O cheama Freya si e o scumpa. E scumpa mea. Cred ca pe undeva si cumva destinul a contemplat la aparitia ei tocmai in aceasta perioada caci zilele astea am decis sa semnam actele de divort.

Si astfel, divortez.

Se spune ca atunci cand Dumnezeu iti inchide o usa, iti deschide alta. Dar mie cateodata mi se pare ca e tocmai invers. Am impresia ca odata ce reusesc sa ivesc capul pe usa intredeschisa, o alta mi se inchide in fund. E ironica viata. Pe de alta parte, e si ceea ce facem din ea. As putea sa arat cu pumnul spre ceruri si sa strig in durere, dar la ce m-ar ajuta? Sfarsiturile sunt sfarsituri, indiferent de circumstante, si sunt iminente. Insasi viata are unul, pentru toti. Presupun ca tot ce poti face cu adevarat, poate chiar si intreaga ta menire, e sa incerci sa-ti faci sfarsitul unul cat mai placut. Iar pentru asta ai o intreaga viata la dispozitie. Sa inveti ce-ti place, ce nu-ti place, sa iubesti si sa suferi, dar sa alegi.

Eu una mi-as dori sa pot imbatrani alaturi de cineva, iubindu-l absolut, iubita absolut. Cred ca in esenta, oricare din noi ar muri primul ar fi binecuvantat sa nu trebuiasca sa-si mai petreaca o clipa pe pamant fara de celalalt. Insa in lipsa unui asemenea priilegiu, as prefera sa mor singura, modest si in tacere: fara drame existentiale, fara prapad. O camara si o dimineata de primavara, un ultim sunet - cantec de pasari pe fereastra si gandul ca chiar am dat tot ce-am avut mai bun din mine. Mi-ar ajunge.

Si astfel, divortez.