Cu siguranta am avut-o cu totii, macar una, pana acum in viata: relatia pe care o ai "de dragul relatiei"; in alte cuvinte, prietenul sau prietena cu care te intalnesti pentru ca asa te-ai obisnuit, e comod, trebuie, samd. Iubitul sau iubita cu care ti-o tragi pentru ca te-ai obisnuit, e comod, trebuie, samd. Si multi dintre noi facem greseala de a ramane in astfel de relatii pe care nu ne aducem aminte de ce le-am inceput sau de ce si cand s-au irosit de fapt doar pentru ca ne-am obisnuit, e comod, trebuie, samd.
Sfatul meu pentru mine si pentru voi e: stop. Am trecut prin destule rahaturi si experiente pana acum sa pot afirma cu mana pe suflet ca timpul e realmente pretios si ca unele relatii nu-l merita a fi irosit pe ele. Cred cu putere ca suntem sociali prin definitia noastra, insa am ajuns sa marsaluiesc pentru ideea de a mentine si pastra relatiile care merita cu adevarat. Este vorba de acele relatii din care castigi ceva mai mult decat niste informatii sociale de care poti afla si de la radio sau niste barfe legate de terti cunoscuti de care "at the end of the day" chiar nu-ti pasa. Oamenii au ajuns sa nu mai aiba standarde legate de prieteni si prietenii. Suntem atat de ocupati cu altele incat nu mai stim sa mentinem relatii putine si profunde, ci multe si superficiale. Parca ne imbatam cu ideea ca vreunul din multii cunoscuti chiar ne va ajuta cu un post sau cu o "shusta" candva, de parca nu am fi destul de buni pentru orice batalie cu viata, dar suntem!
Romanii sunt plini de vorbe de duh, iar una din ele suna asa: decat inconjurat de 100 de prieteni falsi, mai bine legat de unul adevarat.
Am decis de ceva vreme sa-mi traiesc viata conform standardelor MELE, si nu ale societatii, drept pentru care de vreo doi ani am "sacrificat" lucruri dragi si principii vechi, am pierdut oameni si asa-zisi prieteni. Katze, John, Sab, Alice. In doi ani. Oameni foarte ok per total, oameni... doar oameni. Prieteni... nu stiu. Presupun ca prietenii ti-i alegi pentru niste motive clare, sub niste standarde clare. Unii ii aleg pentru ca asculta acelasi gen de muzica, eu ii alegeam pentru ca pareau sa aiba caracter; nu ca EU una as fi impecabila - cred totusi ca ia ceva caracter sa recunosti ca nu ai cea mai tare esenta de caracter si ca mai trebuie sa lucrezi la ea. Insa pretentiile intr-o relatie de prietenie trebuie sa gaseasca un numitor comun, iar atunci cand acest numitor comun devine nenegociabil lucrurile scapa incet si sigur de sub control. Astfel, iau nastere relatiile de dragul relatiilor.
Nu cred ca prietenia adevarata necesita prezenta fizica si programata a prietenului adevarat, nu cred ca prietenia adevarata se construieste pe barfe si aceleasi preferinte muzicale, nu cred ca prietenia adevarata se cladeste pe beneficiul unuia in detrimentul celuilalt si cu siguranta nu cred ca prietenia adevarata inseamna sa uiti de ziua de nastere a celuilalt. Eu am uitat. Daca asta ma face lipsita de caracter, fie asa. Daca ma face lipsita de suflet, ocupata, nesimtita, retardata, fie toate asa. Cert e ca am uitat zile de nastere ale prietenilor. S-au suparat pe mine pentru asta, le-am spus ca am uitat, s-au suparat si mai tare, le-am explicat de ce: eu cand uit o zi de nastere, inseamna ca persoana aceea nu mi-e destul de apropiata incat sa o tin minte. In concluzie, nu o simt suficient de apropiata sa o pot numi prieten. Si oare e o crima? E o stare de fapt. E o relatie de dragul de a fi. La ce folos sa mai fie, atunci?
Hai sa fim seriosi: oamenii se schimba. Cresc, absolvesc scoli, se angajeaza, se casatoresc, fac copii, au nepoti, se pensioneaza si mor. Mi-as dori sincer ca pana la inmormantare sa nu uit ce e cu adevarat important, sa mentin relatiile cu adevarat importante, sa apreciez oamenii cu adevarat de apreciat, sa respect oamenii care o merita, iar cand voi ajunge in sicriu sa pot privi de undeva de sus un grup mic de haine cenusii care acopera doar cateva trupuri. Doar cateva trupuri care nu ma barfesc in timp ce popa tine slujba, care nu vin pentru mancare si bautura, care nu vin din obligatie. Un grup mic de oameni care ma deplang cu adevarat.
