I want to go back to a time when...

a.. Decisions were made by going “eeny-meeny-miney-mo.”
b.. Mistakes were corrected by simply exclaiming, “do over!”
c.. “Race issue” meant arguing about who ran the fastest.
d.. Money issues were handled by whoever was the banker in “Monopoly.”
e.. Catching the fireflies could happily occupy an entire evening.
f.. It wasn’t odd to have two or three “best friends.”
g.. Being old referred to anyone over 20.
h.. The net on a tennis court was the perfect height to play volleyball
and rules didn’t matter.
i.. The worst thing you could catch from the opposite sex was cooties.
j.. It was magic when dad would “remove” his thumb.
k.. It was unbelievable that dodgeball wasn’t an Olympic event
l.. Having a weapon in school meant being caught with a slingshot.
m.. Nobody was prettier than Mom.
n.. Scrapes and bruises were kissed and made better.
o.. It was a big deal to finally be tall enough to ride the “big people”
rides at the amusement park.
p.. Getting a foot of snow was a dream come true.
q.. Abilities were discovered because of a “double-dog-dare.”
r.. Saturday morning cartoons weren’t 30-minute ads for action figures.
s.. No shopping trip was complete unless a new toy was brought home.
t.. “Oly-oly-oxen-free” made perfect sense.
u.. Spinning around, getting dizzy and falling down was cause for giggles.
v.. The worst embarrassment was being picked last for a team.
w.. War was a card game.
x.. Water balloons were the ultimate weapon.
y.. Baseball cards in the spokes transformed any bike into a motorcycle.
z.. Taking drugs meant orange-flavored chewable aspirin.
aa.. Ice cream was considered a basic food group.
ab.. Older siblings were the worst tormentors, but also the fiercest
protectors.

Changes

Saptamana trecuta am fost la un interviu. Era o marti, era soare afara si nu speram la multe. In aceasi saptamana, vineri, ma sunasera sa-mi spuna ca ma vor. In Olanda. La training. Si sambata e busul. M-au luat ca din oala. Eu? Cum, cand, unde, de ce?! Dupa multe negocieri, m-au trimis marti cu avionul.

Sunt in Olanda. De 6 zile. Fac transporturi. Dispecerat. Am intalnit baietii de pe tiruri, mi-am intalnit colegii olandezi, am intalnit colegi romani. Habar nu am ce caut aici si de ce eu caut aici... Dar sunt aici. Si desi salariul negociat e o bataie de joc, e o oportunitate buna de a invata si... nu in ultimul rand, de a-mi sprijini financiar familia. David nu o duce prea bine la firma. Si se pare ca facem cu schimbul... Am avut 2 luni de somaj in care m-a intretinut, acum e randul meu pentru ca vreau din tot sufletul sa renunte la jobul lui - e sclav pe plantatie, lucreaza pe suturi in fund si nu si-a mai primit salariul de jumate de an. E momentul sa plece. Si vom reusi, intotdeauna reusim impreuna. Si de data asta va fi la fel. Nu avem alte alternative decat cele ale succesului! Suntem impreuna si asta conteaza. Restul sunt detalii. Fleacuri. Sper din suflet ca imi voi face un renume aici. Si cu timpul, poate, si niste bani.

Olanda. E frumoasa. Si neprietenoasa! Vremea e dezastru. E iunie si au o vreme de martie-aprilie. Vant si multa ploaie. Soarele iti zambeste doar cateva ore pe zi, apoi pleaca si lasa loc umezelii care, daca nu esti atent, iti intra in oase. Daca nu racesc acum am un oraganism de invidiat! Olandezii sunt ciudati. Genul de oameni care fluiera si canta pe strada, genul de oameni care nu stiu sa conduca, genul de oameni cu capul in nori. Intotdeauna. E o calitate nationala! Limba lor - dezastru. Norocul tau daca stii ceva germana - te vei descurca cu cititul, pronuntia insa, alta mancare de peste. Hotelul e ok. Camera e ok, chit ca nu are terasa si e cam intunecata. Supravietuiesc, totusi. Jobul, superb! Are toate calitatile care imi plac: stresul in limitele normale, multe convorbiri la telefon, sistemul de operare destul de ok, implicarea necesara sa poti sa il performezi cu brio. E ca un virus la care fie esti imun, fie il contractezi cu placere. Mi-e frica de a doua varianta pentru ca simt ca apartin de ea. E genul de job pe care l-am avut la P&G... Genul de job pe care il faci din placere fara sa te mai uiti la bani. De asta mi-e frica...

Mi-e frica sa nu ma insel, mi-e frica sa ma insel. Mi-e frica constant pentru ca indiferent cum va fi, simt ca pierd ceva. Si acel ceva e Mahle. Un job la care aveam 90% sanse sa intru si pentru care nu am apucat nici macar interviul pentru ca am fost luata pe sus cu japca. Oamenii astia nu si-au pus problema ca nu voi veni la ei. M-au vrut si m-au luat cu forta si i-am lasat. Si am renuntat la Mahle si implicit la Meli pentru ca am fost prea slaba sa spun "nu". Dar nu am vrut sa spun nu fiindu-mi frica de acel "what if". Si pentru un what if am renuntat la un alt what if. Si indiferent ce-as fi ales as fi renuntat la unul din ele. Dar am gandit-o logic: mai bine cu o pasare in mana decat niciuna alegand optiunea celei de pe gard pe care ar fi fost 10 % sanse sa n-o prind...

In 2 saptamani ma intorc acasa. I'll deal with that when i get to it.

Untill then, long live beer and sangria. Exact in aceasta ordine. Sunt muci. Noapte buna!