Valentine Serpentine

A venit si s-a dus. Primul an in care coincidental - aveam relatie in 14 februarie si in care nu ma asteptam sa fie ceva romantic. Nu mai sunt EU in anii adolescentini in care tot ce zboara se mananca iar orice inimioara prinde culori vivide de 14 februarie doar pentru ca e 14 februarie. Cat despre David... Ar trebui sa-l cunosti sa intelegi ca exista pe pamant si oameni sictiriti de sarbatori americane cu traditie crestina, dar de datina pagana in realitate. Ce bine ca nu e american, ce bine ca e ateu si ce bine ca prefera paganismul in locul crestinismului! :) Fas! Scurt pe doi - partenerul meu care rasteste NU romantismului din prea multa practicalitate si pragmatism mi-a daruit ditamai ursul din plushhh. Iar eu... mh... sunt o idioata. Uitasem complet pana in 13 februarie, m-am gandit apoi pe ultima suta de metrii ca ar fi bine sa fac un cadou fiind anuntata din timp ca mi se pregateste o surpriza si bineinteles ca si de aceasta data am fost un anti-talent complet in harul gasirii celui mai bun cadou.
Un sfat bun: cel mai bun cadou e cel imaterial si simbolic. Da-le naibii de inimioare, un pix, niste post-it's cu mesaje dragute lipite peste tot si toate, ghidandu-l dimineata spre cafeaua fierbinte sunt nemaipomenite!

Silent Hill

Am vazut Silent Hill. Intr-un final! Pot afirma cu sinceritate ca este cel bun mai bun film horror/thriller pe care l-am vazut vreodata. Mi-aduc aminte ca imediat dupa ce iesise pe film o persoana care il vazuse la cinema-ul de la Mall a afirmat ca are prea multe efecte speciale pentru gustul ei; alta era incantata ca-si pastrase "thrill"-ul jocurilor PC, iar eu care ma dadeam mare gameritza habar nu aveam ca existau jocurile inaintea filmului.

L-am vazut. Si pot spune ca intr-adevar, efectele speciale sunt alese, la locul lor, menite sa portretizeze vizual scenele cheie ale filmului. Si da, probabil ca e la fel de bun ca si jocurile daca poti sa ajungi sa compari un film cu un gameplay de joc horror... Insa povestea... Povestea e impresionanta. Nu pentru ca ar fi originala caci la un moment dat mi-a adus aminte de The Others (cu Nicole Kidmann), ci pentru ca mi-a adus aminte si de altceva: de o senzatie de excitatie mintala si adrenalina spirituala pe care pana acum am avut-o doar citind, vizionand si practicand paranormalul. A trecut ceva vreme de cand am mai simtit acea senzatie. Am ales sa opresc totul dupa ce Lorry a disparut din viata mea si a noastra, a tuturor... Si ciudat e ca prima imagine care imi apare in minte e a lui de fiecare data cand intalnesc un astfel de film sau joc sau carte buna despre domeniu. Am uitat de unde am pornit. Am uitat si unde sunt. M-am ratacit printre toate cele concrete ale vietii mele. Slujbele, relatiile, prietenii, timpul liber putin petrecut altfel decat obisnuiam sa-l petrec. Sincera sa fiu, nici nu mai tin minte cand a fost ultima oara cand am meditat sau iesit in Astral. Nu mai stiu cand a fost ultima data cand am citit Tarotul. Nu mai stiu cand a fost ultima data cand am putut purta o discutie despre aceste lucruri cu cineva pentru mai mult de 2 minute pe ceas. Mi-e dor de mine... iar pe aceasta nota... 

Letter from the lost days

A letter to my future self, am I still happy, I begin
Have I grown up pretty? Is daddy still a good man?
Am I still friends with Colleen? I'm sure that I'm still laughing
Aren't I, aren't I...?

Hey there to my future-self, if you forget how to smile
I have this to tell you, remember it once in a while
Ten years ago, your past-self prayed for your happiness
Please don't lose hope...

Oh, oh what a pair me and you, put here to feel joy not be blue
Sad times and bad times see them through
Soon we will know if it's for real
What we both feel

Though I can't know for sure, how things worked out for us
No matter how hard it gets, you have to realize
We weren't put on this earth to suffer and cry
We were made for being happy, so be happy
For me, for you, please...

Oh, oh what a pair me and you, put here to feel joy not be blue
Sad times and bad times see them through
Soon we will know if it's for real
What we both feel

We were put here on this earth, put here to feel joy
We were put here on this earth, put here to feel joy
We were put here on this earth, put here to feel joy

We were put here on this earth, put here to feel joy...

source: http://www.lyricsondemand.com/

http://www.youtube.com/watch?v=5SBY_fUpmnQ

Then I quit!

Ei bine, am rezistat 8 luni. E ceva! Si-apoi mi-am dat demisia. Luni a fost potop alb pe strazi. Am indraznit sa lucrez de acasa. Marti am mers la lucru. Am deschis sesiunea, un document word, am redactat-o, listat-o, trantit-o pe biroul masiv la branch managerului.
Cincisprezece minutele mai tarziu la ceas colegul (singurul) de pe acelasi departament a facut acelasi lucru. I was gloating, literally! Daca a existat vreodata vreo victorie a orgolilor in viata mea, asta a fost cea mai frumoasa! Stiam ca sunt o pierdere pe care si-o pot asuma fara griji sau greturi. Cu atat mai bine daca le pleca un om vesnic nemultumit de politica lor, de procesele lor de lucru si cu gura mare, dom'le. Dar Cristi? Singurul lor pilon pe departamentul maritim, sclavul dintai pe plantatia lor, incununat de responsabilitatile pe care le rezolva nemaipomenit de bine stand ore suplimentare la lucru fara sa cracneasca!???... O.M.G.! Au urmat telefoanele. L-au sunat pe el prima data. Apoi pe mine. Care e coruptibil? Care vrea, totusi, sa ramana? Soc. Niciunul!??? A urmat a doua sesiune de telefoane catre el - bilet de avion spre Bucuresti la HQ, deja cumparat pe numele lui pentru ziua urmatoare. Ei dracie, uite cum se mobilizeaza lumea cand ii ajunge cutitul la os!
Miercuri ma cert cu toti managerii, Cristi la Bucale. Azi (azi e joi :D) ne intalnim la cafeaua de dimineata. Omul imi povesteste ca s-a dus pentru a-i auzi. I-au oferit toate beneficiile titulaturii, nicio discutie despre salariu, avansari pe posturi de manageriat, zero discutii despre promovari salariale. Concluzie: cat de cretin poti fi sa stii ca ti se desfiinteaza departamentul din Timisoara, sa stii ca singurul tau angajat - pilon pleaca si in loc sa-i oferi un salariu pe masura responsabilitatilor actuale, tu vrei sa-l mentii la acelasi salariu oferindu-i si mai multe responsabilitati prin simpla titulatura de manager/team leader/ seafreight motherfucker? Ce handicapati si retardati profesional conduc Cargo-Partner?! Si intrebarea imediat ridicata este: Cat de handicapata intr-un mod general am putut fi eu sa stau atat de mult acolo?! :) Demisia asta a fost cea mai realizare a mea la C.P. iar daca ar fi sa nu-i mai vad pe cativa de acolo vreodata in viata mea, tot ar fi prea devreme!
Asaaaa. Ce facem acum? Nu stiu exact. Stiu doar ca am o oferta pentru un post de "Manager birou" la o firma ce se ocupa tot de servicii transport. Acuma... hai sa nu ne luam numai dupa titlu. Stiu clar ce inseamna asta in practica. Inseamna mult de lucru, atat administrativ, cat si pe operational. I might even do sales. Shit, i might even do everything! :) Discutam, vedem, semnam sau refuzam... Sa vedem ce iepuri mai sar din palarie! Pana una alta, voi dooooormiii! Voi dormi mult si bine, primul somn relaxant dupa niste luni de insomnii si cosmaruri cu AS400.
Seriously now... Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa vomit fizic de greata mentala pe care mi-au creat-o niste discutii in cadrul locului de munca. Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa plec urechea, sa ascult si sa cred ca sunt o incompetenta. Nu credeam ca va reusi vreo firma/persoane vreodata sa sadeasca in mintea mea samanta nesigurantei mele profesionale sau mentale. I-am crezut. Doamne, toata viata mea m-am uitat in oglinda cu norul complexelor fizice deasupra capsorului meu, dar sa ajung sa cred vreodata ca sunt o limitata mintal... Pentru savarsirea acestui pacat suprem la adresa mea orice caine nenorocit merita sa faca munca silnica curatandu-mi WC-ul si aspirandu-mi toata casa, in fiecare zi, de 10ori/zi! Si sa-l faca luna si bec! Si doamne fereste sa lase vreo pata!!! Grrrrr, canalii ordinareeee care este!
Off to the Wizzard of OzzzzzZZZZzzz be going...