Inertie...

Doamne, cat poate sa doara! Nici Moartea nu se indura sa te ia atat de nemilos de pe lumea asta! De ce te raneste Viata? De ce te ranesc oamenii? Care e scopul ultim al itelor astora incurcate? Sa ajungi sa te indragostesti cu toata fiinta de o iluzie, de un om care nu exista si nu va exista niciodata... si sa realizezi mai apoi ca nu ai fost nimic altceva decat un cobai de experiment care a mers atat de prost! Sa=ti traiesti zilele din inertie... Sa fi intr-o relatie din inertie si apoi sa te desparti de el din inertie... Si-apoi sa regreti... Sa-ti dai seama ca esti un nimic... care nu are nimic. Tradata de proprii prieteni... "mana care hraneste... mana muscata!", tradand la randul meu un om vinovat doar de incapacitatea de a se deschide si de a avea incredere in oameni. Oare acum, dupa toate astea, va mai avea incredere in ei? Damaged... mai rau acum decat inainte... si acum, poate si irecuperabil... And i pulled the plug. On him, on myself, on so many! Ma simt ca un pacatos in fata unei biserici, incapabila sa-mi ridica capul din pamant, fara glas, napadita de lacrimi care bagu-mi-as p***! nu se mai opresc! De ce doare asa?! De ce trebuie sa retraiesc durerea aia nenorocita inca odata? Unde mi-e dumnezeul acum? Unde sunt zeii sa vada? Unde naiba sunt eu sa ma privesc si sa-mi pot trage doua palme?! Unde naiba e nenorocitul de sens in viata?! UNDEEEE?

Oaie printre lupi... si lume hada... groaznica... nenorocita, pavand drumul spre Iadul altora cu cele mai bune intentii! Ma cac in ele intentiile voastre, sa va inecati cu ele! Sa va inecati in ele! Nu am nevoie de niciun ajutor pe lumea asta, mi-e scarba de modul in care ajutati voi omul ranit, intorcandu-i cutitul in rana! Mi-e scarba de prieteni scrbavnici, mi-e scarba de rahatul asta de societate, mi-e scarba de tara asta, de neamul asta nenorocit, format doar din ipocriti si curve! lua-v-ar dracu pe toti! De ce nu muriti odata, sa pot fi lasata in pace?! Sa mor naibii si eu singura, dar impacata!