Lumea mea e mica. E limitata de putinul timpului si spatiului intotdeauna redus si schimbator. Dar e a mea. Si acolo... in acel univers infim a pasit el. Si da, trebuie sa recunosc, nu inotam foarte confortabil printre astre si nori, printre stele si flori, insa... lumea mea cea mica e a noastra. Si dintr-o data spatiul infim si timpul putin se dilata, se contracta si marindu-si felinarul, deschid o vaga luminita ce razbeste mai clar ca niciodata undeva, acolo, la capatul acestui tunel, mic si el, dar al nostru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu