Rupta din jurnal... iarasi

o ora pe mess. pierduta. discutii de dragul artei de a conversa cu oameni total necunoscutii, te miri de pe unde, te miri de ce etate si cu ce conceptii de viata. dar hei... am socializat! alternativa ar fi stat in a-mi pierde vremea inchisa in casa oricum. iarasi ma vor prinde ore mici ale diminetii belind ochi pe tavan si risipind timp pe ganduri sinucigase. iar voi adormi framantata de propria-mi singuratate mentala. printre atat de multi omaeni in fiecare zi... si nu ma gandesc odata ce probleme are pe suflet vreunul din ei. nu ma astept ca ei s-o faca. analizez doar socata situatia: cat de straini suntem unii de altii! cat de lipsiti de scrupule fata de niste indivizi pe care de multe ori ni imaginam ca dusmani pentru ca se intampla sa detina o functie la care tanjim sau o femeie pe care o dorim sau... te miri ce. in multe cazuri ne-am fi inteles de minune cu ei in alte contexte. in contextul in care am fi luptat pentru aceasi cauza, nu ne-am fi indragostit de acelasi barbat, nu am fi fost doar niste straini asteptand in aceasi statie acelasi tramvai. nici nu-i de mirare ca cred ca sunt singulara pe lume si-n perceptia mea de viata. e posibil sa trec pe langa oameni asemeni mie in fiecare zi si nici sa nu stiu. sau nu...? statutul social tinde sa ma contrazica. singura de aproape un an, in relatii nedefinite inca de societate sau fara viitor sau limitate temporal. dar singura, never the less. chiar si proprii-mi parinti tind sa ma contrazica caci oricat s-ar fi straduit in situatia lor, nu le-am facut drumul spre intelegerea propriului copil usor. dimpotriva, le-am inchis orice usa si poarta spre suflet. fostii probabil se intreaba cum de-au putut fi atat de naivi sa ma aleaga, felicitandu-se pentru alegerea de a ma abandona. jobul meu e singura mea constanta. singura stare de fapt care lupta cu mine, de partea mea. oi fi capabila macar acolo de-o anume intelegere. la orice nivel, oricat de mic si fragil.

sper sa iau carnetul de conducere. apoi... cred ca ma voi reapuca de germana. vreau sa imi dau atestatul. nu de alta, dar viata e plictisitoare fara posibilitatea unui esec. hell, chiar si esecurile sunt mai putin plictisitoare decat viata mea momentan. ma duc in pat. sper sa adorm in urmatoarea ora!