Pe drumuri, ratacita

Here I am. In drum spre casa. Am plecat de la Paltinis in urma cu jumatate de ora. Am trecut cu masina prin Sibiu si l-am lasat in urma. Nu ne-am oprit sa bem o cafea sau sa imi dau seama daca mai recunosc ceva din el dupa…. Peste 6 ani? Cum trece timpul! Aveam 19 ani si eram… alta. Atat de diferita fata de ce sunt acum. M-am bucurat nespus in momentul in care am aflat de petrecerea de Craciun la Paltinis. Speram sa vad macar fugitiv Sibiul din dorinta si speranta de a pune punctul intr-un sfarsit, dupa atattia ani de melancolii tacite. Dar scriind acum, dupa doar 30 de km de cand am iesit din acest oras ma confrunt cu o stare inexplicabila. Nu imi pot defini trairile, insa… Nimic din calmul pe care il asteptam ulterior experientei din week-end-ul asta nu se face prezent in sufletul meu. Poate ca tot ce simt acum e impacarea trista cu care stii ca trebuie sa te confrunti intr-un final. He’s gone. For good, forever. He was thus the most beautiful illusion that a man could’ve given me. Nu ar fi trebuit sa-mi fie suficient si indeajuns incat sa-mi pot multumi sortii ca am trait-o si pe asta? Si ce daca mi-a dat papucii? Ce daca s-a casatorit cu fosta lui pe care pretindea ca o lasase pentru mine? Ce daca azi are o fetita superba ce-i seamana si pe care mi-o doream ca fiind a mea? Mi-am adus aminte de discutiile noastre despre copii. Spunea ca isi dorea fetita. I s-a indeplinit visul. Imi spunea ca dorea sa o numeasca Yanna. Nu o cheama asa. Dar e la fel de superba! Un copil frumos. Ei, fiecare isi face viata dupa bunul plac, nu? Tot ce mai trebuie sa fac eu acum e sa-mi dau seama ce ar trebui sa fac cu viata mea fara el in ea… Am pierdut deja 6 ani asteptand un miracol… Poate ca ar fi vremea sa-mi recunosc infrangerea. El nu isi mai aminteste de mine, probabil, are o viata departe de amintirea mea, si nici macar nu stie ca a lasat urme asa de adanci in sufletul meu. Si ce daca il voi iubi cat voi trai, in secret si fara vreo dezlegare? Maine e luni, se inchide luna, am de inchis dosare, de facut borderouri, de rezolvat crize si dat telefoane. Deseara imi voi face datoria de prietena, iar apoi voi ajunge acasa pentru a ma imbata inca odata cu vin si vise lucide si aberant de imposibile.

Viata merge mai departe. Am terminat o facultate si-un master de atunci. Am luat un permis. M-am angajat la o groaza de firme, muncesc pe branci de aproape 5 ani si imi strang bani pentru o masina. Am incercat cu toata fiinta mea sa ma mai indragostesc odata si am descoperit ca nu pot. Am fost prin Germania de vreo 2 ori pana acum, am invatat limba si cultura. AM castigat si am pierdut oameni, prieteni, rude, iubiti. Viata merge inainte!