And step by step. Si pas cu pas. Iau fiecare zi cum vine. Realizez ca frica mea de casatorie nu e din cauza lui sau a noastra, ci datorita instabilitatii financiare pe care o resimt fiecare secunda si moment al zilei (si mai putin in orele de ragaz in care dorm si-mi pierd cunostinta) atat in mine, cat si in el. Suntem in criza. O prietena imi spunea azi ca aceasta criza a trecut de mult... Mi-a venit usor sa fiu sarcastica si sa ma gandesc ca ei ii este intr-adevar usor sa considere ca raul a trecut pentru toti, ea avand un servici stabil. Drama individului de a avea datorii la banci sau parinti cu probleme de sanatate pare mai usor de acceptat atunci cand constientizezi ca ai niste finante lunare de care te poti folosi sa o mai minimizezi. Mie insa mi-e mai greu sa ma adaptez problemelor mele tocmai pentru nu am acest privilegiu. Sunt somera. Si nici macar - somerii primesc vreo 600 RON lunar. Eu nu pot aplica nici macar pentru un ajutor de somaj pentru ca am fost concediata dupa cele 2 luni de proba. Si nici macar salariul cuvenit pentru acele 2 luni nu l-am primit... Dar astea sunt detalii nenecesare.
Frica mea de casatorie se reduce la situatia prezenta de doua luni incoace in care eu mi-am pierdut jobul, iar el constientiza pe zi ce trecea ca jobul sau l-a pierdut pe el (in traducere neliterara - a lucra pe gratis sau suturi in fund, asa cum o face si acum, in timp ce scriu, facand consiliere la telefon, la ora 23:35 noaptea).
Dar ne adaptam... Pas cu pas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu