N-am chef de nimic. Si totusi, la lucru.
Lucrul...? funny story, this one. Actualul meu sef este fostul meu coleg de pe vremea 2010-2011. stiam de pe atunci ca e cam necizelat, insa parea de treaba.
Acum 4 luni, aplicand la tzahpe joburi, am primit un telefon de la el. Ma dorea in echipa noii firme de transporturi, a supralicitat salariul dorit de mine, totul pe contract. dupa 20 de zile de preaviz la firma anterioara am venit aici. 3 luni mai tarziu eu inca nu am contract. Povesti cu balauri, a venit ITM-ul in control, alte povesti cu balauri, s-a facut un contract cu data inceperii activitatii, dar nimeni nu l-a inregistrat la ITM, am aflat de abia dupa alte doua saptamani acest aspect... Am luptat eroic, insa balaurii castiga in Romania. Probabil ultima vistorie a fost cea a lui Praslea. De atunci, insa vremurile s-au schimbat, imparatii au devenit politicieni, iar eroii legati la maini impotriva regimului sau legilor corupte. Azi ma pot lauda cu un salariu decent si cu 3 luni lucrate la negru, iar relatia cu sefu' lasa de dorit.
Nu am chef azi sau vreodata. Nu mai am chef de lachei, de corupti, de 'bine-ajunsi' aroganti, de 'shefutzi' si docenti nascuti peste noapte.
Imi doresc din suflet sa fiu data afara pentru ca sunt prea slaba sa pot renunta la salariu, la post, la activitatea zilnica (luni-duminica) pe care daca nu as mai avea-o... nu as prea sti ce sa fac cu viata mea. Ironic ca ajungem astfel. Toata copilaria si adolescenta ne pregatim pentru momentul in care crestem mari si devenim responsabili, ceea ce in traducere libera inseamna ca devenim sclavii capitalimului, lucrand pentru altii, imbogatindu-i pe altii, iar tot ce primim in schimb este o infima farama baneasca care poarta cu ea pecetea 'visului american', nici macar peceatea visului nostru. Problematic este ca nu stim ce vrem. Daca ne-am trezi maine fara casa scumpa, masina mare si labradorul din curte, ce-am vrea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu