Too fucking long

Exista pe lumea asta ceva numit "legatura de suflet". Explicatia concreta a acestui concept abstract ar suna cam asa: chiar si dupa ani de zile in care nu vorbesti cu unii oameni, intr-o zi, in mod inopinat, luand legatura cu ei, ai revelatia ca relatiile dintre voi au ramas aceleasi, neschimbate nici de timp, nici de experientele adunate in mod individual. Legatura de suflet ramane neintinata. E ceva ce nu poate fi definit prin cuvinte, insa exista. Cu atat mai ciudati suntem noi doi. Doi pusti marginalizati de societate s-au gasit pe un forum acum multi ani si si-au spus toate prostiile la telefon, pe net, prin mesaje - dar niciodata fata in fata. Cum se face ca dupa ani si ani de zile, neavand nimic fizic sau cotidian care sa ne lege, inca crosetam unde de empatie intre Timisoara si Bucuresti? Buey, duda, mai tii tu minte toate noptile alea nedormite in care povesteam despre astral si bioenergie? Mai stii cand imi bagai cu palnia pe urechi muzica aia buna de-o ascultai tu si cat de tare ma minunam de ea? Muream de bucurie si placere, ba! Si frate, iti aduci aminte de toate secretele pe care ni le impartaseam? Prima ta partida, prima mea femeie, bacul tau, jobul meu, dezamagirile tale si depresiile mele...? Berea bauta la telefon pentru ca distanta era prea mare si sughiturile mele de lacrimi cand ne-a parasit Lorry, baza ta de mine si a mea de tine, pozele tale photoshopate de mine si ale mele de tine, iar peste toate astea - visele de viitor. Ce ferice de oameni ca noi, marginalizati de toti si toate, sa gasim in departare ochi care sa ne priveasca fara prejudecati asa cum suntem, aceeasi - si totusi, cateodata schimbati.