Mi-am dat seama azi de un amanunt oarecare. Eu am ramas cu ceva din fiecare relatie esuata si odata cu trecerea timpului si vindecarea unor rani sau zgarieturi, dupa caz, o parte din mine - cea a lor, ramanea cu o oarecare curiozitate legata de viata lor "dupa mine". Si tot acea parte din mine ma inghiontea din cand in cand sa-mi hranesc curiozitatea si sa-i caut. Metode in acest secol exista, oh si inca cate, mai ales odata cu pierderea oricarei umbre de intimitate pe retelele sociale, caci deh, asa ne-a fost inoculat. Si-mi satisfaceam curiozitatea, chiar daca de fiecare data cand faceam asta ceva din mine - altceva - ramanea nesatisfacut; un gand oarecare mi se facea simtit printre sinapse, o frantura de gand, o licarire de sentiment sau resentiment sau poate simtire sau resimtire. Cred ca unii ar numi-o gelozie sau invidie sau un fel de ceva amestecat intre cele doua. Niciodata nu ma puteam bucura cu adevarat pentru ei. Incercam, insa nu reuseam in totalitate. Cea de dupa mine era mai slaba ca mine, sau mai inalta, sau mai urata, sau prea printesa sau... poate ca il facea mai fericit decat il facusem eu - ceea ce insemna ca ea reusise unde eu esuasem. Eu esuasem. Adica pierdusem. Iar mie nu mi-a placut niciodata sa pierd, chiar daca sunt constienta ca uneori pierderea unei batalii iti poate castiga razboiul. Viata este, pana la urma, un joc de sah pe o tabla mult mai ampla.
Azi insa m-a apucat un memento din senin. Si-am inceput sa-mi folosesc talentele de detectiv pe facebook, unde orice retard mintal isi poate gasi sosetele, pentru ca de ce nu? Mai simplu de atata nu se poate. Si-am inceput cronologic, iar pe masura ce inaintam spre prezent am realizat ca ma bucuram din ce in ce mai mult pentru fiecare din cei printi uitati de vreme. Ma bucuram si pentru ca - coincidental sau nu, majoritatea dintre ei si-au gasit perechea dupa mine, Milo e cu Gabi de mai bine de 10 ani, Ligius e in Frankfurt, nu cu Cezara, insa cu cea care pare sa-i fie viitoarea sotie. Ciprian a esuat cu un divort ca acum sa se bucure de fetita pe care o creste cu alta femeie de aproape 10 ani. Katze a stat mult timp singur dupa ce ne-am despartit, insa pare sa aiba o relatie sanatoasa de un an, poate chiar doi. Iar David... cu el e inca prea devreme sa ma astept la miracole. E inca singur si pare etern obosit si nefericit. Dar timpul le aseaza pe toate.
In concluzie, cei din trecut par a fi fericiti, iar eu ma pot bucura sincer pentru ei. Iar asta se intampla, din cate mi-am dat azi seama, pentru ca eu la randul meu sunt fericita. Si impacata. Cred ca pana acum simteam o invidie pentru fericirea lor pentru ca eu nu eram fericita cu adevarat. Si totusi acum pot sa privesc impacata in trecut. Am lasat la randul meu in urma mea cateva experiente de viata in fiecare, poate cateva amintiri placute si sper eu, macar cateva lectii de maturitate numai bune pentru a fi aplicate cu brio in relatiile ce au urmat.
Suntem fire umane psiho-sociale legate in tesatura fina a relatiilor interumane pe care le sustinem, inzestram si influentam.
Nota de subsol: tot azi am realizat ca unii din cei printi uitati de vreme cu care eram odata "preteni de feisbuc" nu-mi mai sunt nici atat. Spre marea mea surprindere, am fost "dezprietenita" de ei de catre ei si spre si mai marea mea surprindere de abia azi mi-am dat seama, din... intamplare.
PS: in 3 zile plec in Polonia. Posibil sa sed ca. o luna pe acolo, departe de el. Va fi greu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu