Asa sunt eu, asa suntem noi. Asa e cand esti al nimanui sau nu ai niste radacini care sa te tina undeva, acolo.
Toata viata mea am cautat sa ies din fraiele unei mame fanatice si unui tata dictator. Dar cand statul nu te ajuta, cum i-a ajutat pe ei si pe generatiile trecute... Cand parintii tai nu te ajuta cand le spui ca vrei sa zbori libera spre independenta... Si cand nici perechea ta n-a dus-o mai bine ca tine...
Ei bine, atunci ajungi la 30 de ani inca dependenta de mama si tata, ajungi sa fi inca tratata ca o pustoaica de 13 si nu de 30, chiar si daca ai un copil dupa tine.
Cu atat mai dramatica situatia atunci cand impartirea cheltuielilor, sarcinilor gospodaresti si atributiunilor logistice aferente nu e suficienta. Presupun ca mama-mea vroia sa preiau tot din mainile ei si sa jonglez un copil printre picatele, iar eu vroiam sa preiau propriul copil in responsabilitate totala si sa mai jonglez cu celelalte printre picatele. Nu de alta, dar eu asta am inteles atunci cand ne-au invitat cu bratele deschise la ei in casa promitand ca ne ajuta. Nu are rost sa dezbat ce a insemnat ajutor in notiunea lor. Cert e ca acest aranjament a picat din vesnicele maruntisuri din care s-a facut o tragedie din partea lor spre noi. Si cum a picat aranjamentul convietuirii si cu soacra-mea, dar si cu parintii mei am ales ultima varianta de pe lista: chiria.
Cuvantul asta e ceva necunoscut pentru mine. Nu am stat niciodata in chirie. Uneori cand ma gandesc la el ma ia cu anxietate. Cu atat mai mare e ea cand ai si un copil dupa tine, esti inca in concediu de maternitate si sotul castiga un salariu mediu.
Dar ma ia si cu incitarea unei noi aventuri. Vom avea in sfarsit ocazia sa ne facem viata asa cum vrem noi. Sa ne impunem propriile noastre reguli. Sa crestem un copil sub aripa noastra exclusiv, fara influente babesti. Va fi o aventura. O aventura grea.
Dar la naiba, daca nici la 30 de ani nu ma maturizez, atunci cand?!
1. Ma voi lasa de fumat. Ne vom lasa de fumat!
2. Voi incepe sa depun CV-uri peste tot in speranta ca voi gasi un job care sa-mi ofere un salariu mare, nu mediu.
3. Voi incerca sa-l transfer pe Andrei in maternitate - daca e posibil.
4. Vom continua sa strangem bani, cat de putin, pentru zile negre.
5. Ma voi interesa de crese si gradinite.
Azi incepem cautarile de apartamente. Azi reduc tigarile. Maine ma voi interesa la indemnizatii ce se poate face mai departe in situatia mea. Saptamana viitoare incepem sa impachetam. Pana luna viitoare voi stii unde il duc la cresa, daca e cazul.
Cumva, o s-o scoatem la capat! Si candva, o sa avem si noi casa noastra. Acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu