Dupa o scurtă discuție despre cum mi-aș dori sa pot fi exonerată de greaua povara a moralității din spatele acelui împrumut am stins lumina, am închis ochii.
Visul: semi-lucid. Am ieșit dintr-un vis de care nu-mi amintesc, într-un altul (semi)lucid. Mă plimbam prin centru, pe str. Alexandru Borza, spre Parcul Rozelor și era ceva fest/rugă cu oameni îmbrăcați frumos, mi-aduc aminte că eram in colanți și bascheți și îmi dădeam seama că vestimentația mea era nepotrivita, dar perechile care dansau pe orchestrele împărțite în două colțuri ale perimetrului dezignat pareau sa nu bage de seamă că sunt acolo. In centrul zonei era un stejar secular pe care trebuia să-l ocolesc și mergând pe langa el am fost surprinsa sa o vad pe Bruja care stătea cu spatele la mine, într-o formație de dans cu un partener, se mișcau pe ceva coregrafie country "înainte,înapoi (cut'n eye Joe)". Cred că pentru o clipă am gândit "ce ciudat că se distreaza după ce se da rănită în aripi", pentru alta m-am bucurat că mai apuca să facă ceva ce îi place înainte să moară, și mă mai gândeam că se mișcă bine pentru vârsta ei. Am vrut să mă fofilez fara sa ma vadă și peste drum de parc era inspectoratul școlar care avea o coloană groasă lipita de zidul intrării, și for some reason am dat să urc la fereastra de la etajul 1 de pe partea cu coloana când s-a glitchuit totul, dintr-odată deschideam geamurile bibliotecii de pe str. Vânătorilor, coloana dispăruse și ea mă văzuse. Dar continuă să danseze.
Nota de subsol: In stadiul de semi-trezire am reparcurs visul si asta e partea in care am interpretat urcarea spre locul ei de muncă de acasă ca pe o încercare eșuată de a mă reîntoarce în uterul ei, în brațele ei, ceva de genul. Aici am izbucnit în lacrimi și m-am trezit de-a binelea.
Continuare: Am urcat repede treptele inspectoratului și când să deschid ușa, mi-a fost deschisă nervos de taica-meu. Interiorul clădirii arata ca cel de la catedrală, cu nota că avea o ușă mare deschisa in partea cealaltă. Și Nelu era nervos. Și om de serviciu. Era cu un mop in mână, în salopetă de curățenie. Se uită la mine cu dezamăgire și dispreț. M-am gândit "that's fresh, my dad with a job!". O dădea înainte cu învinuirile că sunt atee. In realitate nu a fost niciodată o problemă pentru ei și cred că creierul meu a folosit subiectul asta pentru că e singurul unde am atatea argumente incat orice s-ar discuta sa am întotdeauna la îndemână un argument valid. Cum in realitate eu tăceam când el latra la mine a fost refreshing sa o pot face eu de data asta. I-am închis gura cu "libertățile fundamentale ale omului, inclusiv cea de cult" și că nu e mai presus decât UNESCO oricât de grandios își imaginează el ca e, ca singurul loc în care grandomania lui există e in propria lui realitate distorsionată de mintea lui bolnavă și dacă s-ar vedea prin ochii mei si-ar pune instant ștreangul de gât.
Și am ieșit pe partea cealaltă unde stau instant pe o banca lângă maică-mea. Maică-mea încearcă să îmi arate ceva înregistrare cu nasa-mea sub pretextul "daca ai știi câte s-au întâmplat de când ai ales sa ne abandonezi și câți ai ignorat din familie" și apăsă play. M-am întors la telefonul meu din fața și cică mă uitam pe tiktok la niste chestii sângeroase (asta n-am putut controla). N-am simțit nimic, erau niște bloody Muppets getting killed and stolen to be eaten by other Muppets. Maică-mea părea să se uite cu mine la video-ul meu și să nu reacționeze. Într-un final am ieșit din aplicație plictisită și i-am răspuns "nu-mi pasă, nici de nașa, nici de nimeni din gluma asta pe care o numiti familie" și m-am trezit. Nu i-am mai văzut fața pentru că n-am reușit să o privesc. De fapt în tot visul singura expresie a fost cea surprinsă când m-a văzut pe burlan și doar pentru o clipă.
E primul vis cu ei după multă vreme. Am 9 luni fără câteva zile de când m-am lăsat de ei. Am visat pe fondul de stres al împrumutului din care n-am strâns nici până acum vreun leu. Sau pe fondul de stres că vine vacanta școlară și fără să-și umple mintea cu ceva, Bruja va mai scrie un mail, altul din care lipsesc regretele, rușinea asumată, umilința, altul în care îmi va confirma că nu s-au dus la terapie nici de data asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu