Povara unui Refuz

Oamenii sunt slabi. Ce noutate! De parca nu am stii. Da, oamenii sunt slabi intr-o multitudine de privinte, insa azi sunt slabi din perspectiva uneia singure - frica de ei insisi.

Nu cred ca ne putem aminti primul refuz. Eram poate prea mici sa pastram acel act de limitare a unor drepturi in propria noastra minte. Un nu ai voie sa pui mana acolo, pana la nu da suzeta pe jos... pana la un Nu, nu te plac sau un Nu ma mai deranja. In orice stadiu al vietii noastre, l-am auzit, l-am vazut, l-am simtit. NU-ul e unul dintre cele mai frecvent folosite cuvinte in limba romana a secolului XXI. Ironic cum atatea deschideri tehnologice si informationale lasa loc unei inchideri de sine si unui egoism brutal !

Si totusi, refuzul este benefic. Natura noastra umana insa, de prea multe ori nu stie sa decripteze refuzul, vazand nu-ul ca pe o amenintare asupra pozitiei lor de avantaj sau asupra propriului orgoliu. Indivizii au invatat la perfectie arta refuzului, dar nu si arta de a fi refuzati, arta de a accepta refuzul. Suntem atat de mici si insignifianti, insa pastram fiecare din noi in noi insine dorinta obsedanta de a ne manifesta gigantic. Si acest lucru este benefic. Insa nu toti intelegem adevarata folosinta a acestui univers ce sta sa explodeze in noi...

Presupun ca nu exista solutii clare si generale pentru aceasta stare de fapt. Insa stiu ca alternativele de schimbare sunt in numar de doua: prima ar fi combaterea focului prin foc, cautand temerar orice refuz, pana la atingerea supradozei letale; deznodamantul poate fi doar unul - acceptarea si aprecierea Nu-ului... sau a doua: ati vazut vreodata filmul "Yes, Man!" ?




Ar trebui sa ajungem sa intelegem ca orice sut in fund e pe bune un pas inainte si ca orice esec si refuz ne poate intoarce in directiile cele mai nebanuite de catre noi. Unii lupta in continuare. Bravo lor, fiti perseverenti si permiteti-va sa nu aveti regretul "ce-ar fi fost daca" -ului! Altii merg mai departe, trecand pe langa esecuri cu un caracter demn de admirat. Invata si isi pastreaza fruntea sus. Majoritatea insa... se blocheaza in starea iminenta lipsei eterne a stimei de sine. De ce sa fugi de viata cand stii prea bine ca nu te poti ascunde de ea?


Pentru Denis