Facusem o remarca intr-o discutie nocturna cu un bun prieten. Afirmasem ca nu mai scriu de vreo 3 ani. Pentru ca mi-am pierdut inspiratia si muzele. Pentru ca nu mai am timp. Pentru ca am crescut mental. Pentru ca iubirea nu imi mai afecteaza de ceva vreme sufletul (care suflet?...)
Mi-a sarit in cap. Mi-a dat o tema de casa. Probabil ca firea sa altruista refuzase sa creada ca fiinta umana se poate debarasa de sursa oricarei creatii artistice. Am dat curs experimentului. 6 cuvinte, o poezie. Voila...
Buze si Vant
Furtuna se lasa peste noi si peste glob,
Curgand nori, formand potop de lacrimi,
Iar undeva din al padurii negru lob
Un vant adanc reaprinde patimi.
Caci ce e în viata mai frumos
Decat caderea-abrupta,
In timp de ploi si iz lucios,
Pe buze ce saruta?
Still Addicted.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu