Ea: little chiut fluffy dog lover, cu obsesii pricipiale pe care din pacate si le respecta doar in 90% din cazuri, iar doamne fereste ca tu sa nu le respecti cu 10% mai mult decat ea, caci ii esti dusman de moarte!
Relatia noastra de pana azi-perspectiva mea: Clasa a 2-a: Sabina, mai taca-ti fleanca, te crezi vedeta de behai in ore? Clasa a 6-a: nu, nu-mi place britney spears, dar vrei sa asculti linkin park? moment in care sabina stramba din nas si ma considera satanista :D Clasa a 9-a: pfff... lasa-ma in pace, nu am chef de tine, de voi, de toti, sunt emo si vreau sa-mi tai venele! Clasa a 10-a: cum adica o sa stau cu tine in banca? Doamna diriginta, nu se poate altfel? Bine... daca te prind ca copiezi de la mine, te omor! Clasa a 10-a, dupa 2 saptamani: lucrare: pst, scrie si punctul asta ca-i de 0,5. Sau: da, ai avut dreptate, rozul ma prinde chiar bine. Sau: ba, maine chiulim la o cafa in bar? Clasa a 12: ea e sora-mea, Sabina, faceti cunostinta! Facultate: Lasa, Sab, nu mai plange, era oricum un porc! Sau: Cum adica ti-a dat o licenta copy-paste cand tu i-ai platit 200 de euro??? Hai, ma, cum s-o pici? Cand trebuie s-o predai? MAINE??? Dar acum e ora 9 seara, femeie!!! Bine, in jumate de ora sunt la tine s-o muncim! Mamiiii, eu ma duc la Sab s-o ajut la licenta, te ocupi tu te rog de ultimele verificari la licenta mea??? Sau: Dudooo, primul concert?!!! Clar ca ca vin! Clar ca te machiez! Clar ca te coafez! Clar ca stau dupa fundul tau sa iasa totul bine, ca apoi dupa concert sa ma lasi singura printre necunoscuti pentru a vbi cu toti, mai putin cu mine. Dar e ok, berea ne salveaza pe toti, ma duc sa-mi mai iau una. Sau: Dudo, al Nshpe-lea concert? Idem!!! Sau: ora 2 a.m. Somn de voie. Suna telefonul: What happened? OK, calm down, Sab, nu mai plange si spune-mi ce s-a intamplat. ora 4 a.m. Somn de voie. Sabina mai linistita. Trezirea pt job la 6:30 a.m.
Dar: Tzrrr-Sabina pt ca m-am despartit de prieten, am ganduri sinucigase, insa ea a prins un drum destul de usor spre vedetismul muzical romanesc si e la Bucuresti: abonatul X nu poate fi contactat. Sau cri...cri...cri... nu raspunde.
Dar: Fac treaba a 3 oameni la job, multi-tasking, stres, telefoanele suna, ma suna Sabina, nu-i raspund pentru ca sunt in timpul programului, nu am timp nici sa fumez o tigara, la naiba! La ora 17 imi face capul calendar ca putea sa aiba o urgenta si eu am fost prea ocupata pentru ea! Tot timpul eu nu ii raspund la telefoane! Tot timpul am altceva mai bun de facut! (tanti, noi muritorii de rand, astia non-artisti, avem programe fixe, stiti, noi tre sa munci 40 de ore pe saptamana ca sa ne castigam painea, nu doua ore la un concert.)
Dar: Sabina se supara pe mine pentru ca am avut aroganta nerusinata de a nu pupa decat o persoana din grup (si nu pe ea, vai!) cand vine la mine in vizita pe fuga, stand in fata casei, refuzand sa-mi calce pragul pentru ca se grabeste, trantindu-mi in brate chitara pe care i-o imprumutasem; nu conta ca si eu ma grabeam ca aveam oale pe aragaz; problema era, nu ca ea nu m-a pupat EA pe mine, ci nu am pupat-o EU pe ea. l-am pupat doar pe prietenul ei care era la indemana si se inclinase spre mine sa ma tzuce pe obraz in timp ce eu incercam sa parcurg drumul spre chitara.
Dar: Sabina care ma lasa de izbeliste pe la concerte se supara cand in cadrul unei intalniri in 3 intre prieteni eu si cealalta persoana comunicam timp de 2 ore pe un subiect in care putea la fel de bine sa participe. Nu. Ea astepta ca cei doi pasionati de respectivul subiect sa se opreasca dintr-o data, in mod miraculos, si s-o pupe in fund ca ea se plictiseste. Tanti, cand ai ceva de comunicat, deschide gura, misca-ti buzele si foloseste cuvinte pentru a-ti exprima doleanta. Oamenii inca nu au ajuns la o astfel de evolutie incat sa poata citi ganduri!
Dar: Eu incerc sa dau de o saptamana de ea si ea refuzase pana azi sa imi raspunda la mesaje, telefoane si postari pe facebook pentru ca am avut nesimtirea de a nu o pupa pe maica-sa acum... hm... 2 saptamani. Reactie intarziata, dat fiind faptul ca ne mai intalnisem pana atunci. Ciudat lucru: sa primesti telefon de la prietena ta (ne)buna prin care te instiinteaza ca nu mai te vrea in viata ei pentru ca nu ai pupat-o pe maica-sa dupa ce ai salutat-o. Ah...Ce? Inca odata: Ce?! Sa mai adaug ca... daca e sa comparam situatiile, Sab nu mi-a pupat parintii niciodata? But hey, principiile astea sunt sfinte pentru unii oameni daca si numai daca (deductie logica, din materia de clasa a 9-a, da?) ceilalti le aplica cu sfintenie!
Si acum cateva exemple:
1. Ea primeste papucii, apeleaza la mine. Eu primesc papucii, apelez la ratiune, imi bag p*** in dobitoc si merg inainte, life is short.
2. Ea nu da de mine pe telefon la o urgenta, imi sare in cap ca nu ii sunt prietena. Eu nu dau de ea cand am o urgenta, ma gandesc ca o avea si ea o urgenta a ei, mai mare ca a mea si apelez la altcineva.
3. Ea pleaca la bucuresti, in spania, in turnee, concerte, vedetisme, e ocupata sa ne vedem sau sa ne vbim la telefon, sa ma intrebe de viata pentru ca incearca sa-si cladeasca cariera. Eu plec in germania, cum sa ii spun ca ne intalnim pe skype la ora x si sa ajung peste 3 ore? Ea avea nevoie la ora X sa fiu pe skype ca s-o intreb de viata!
4. s.a.m.d.
Nota pentru sine:
Mi se pare mie sau Sabina seamana temperamentalo-caracterial cu ex-soacra-mea? Daaaaamn...
***
Anul acesta devine din ce in ce mai constructiv. Am senzatia ca mi se daduse o sansa reala de a-mi pune viata in ordine pana in acest an. Cum bunavointa divina a destinului s-a dovedit a fi desarta pentru alegerile mele tampe in viata, ceva mai presus de puterile mele a preluat controlul. Ergo: in acest an am scapat de doi paraziti psihici si am re/castigat doi prieteni. Am facut un pas inapoi de unde eram pentru a putea relua drumul pe alta cale mai buna. Am ajuns prin toate loviturile parsive primite in spate sa imi constientizez pentru prima data reala "persona" si identitate si revelatia e ca niciodata nu credeam ca pot ajunge atat de detasata de fiintele din viata mea, punandu-ma pe mine pe primul loc, inaintea prietenilor, iubitilor, sotilor, parintilor.
Un as de o culoare ciudata, pe care nu-l mai trasesem niciodata din pot: egoismul - manifest phoenician al unei piei cu prea multe cicatrici ce trebuia schimbata. Da, ma simt bine in pielea mea!
Lucrurile oricum se întampla, fie că vrem fie că nu, cred că întampinăm dificultăţi pentru ca nu ştim cum să acceptam lucrurile...
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSigur că maniera în care descrii lucrurile mai sus este cât se poate de firească, normală, dar....noi privim lucrurile din perspectiva care ne avantajează,nu? Cel puţin aşa cred că ne-ar avantaja, ajuta sa trecem mai departe..."Ce-ar fi fost daca...?" ...trebuie să luam lucrurile aşa cum sunt, lucrurile la rândul lor ne iau aşa cum suntem, sau?....
RăspundețiȘtergere