… este aceea de a fii capabil de a te ridica deasupra multimii fara urma de rusine si de a afirma: “Da, sunt confuz. Si da, ma simt singur. Si da, am atat de multa nevoie de dragoste!!!”… este aceea de a-ti admite tie in primul rand ca aceasta este conditia umana si pe deasupra, sa te mandresti ca faci parte din aceasta specie incredibila… este de a realiza profund si a-ti admite acel important “Am nevoie de Tine!” colectand in acea a doua persoana constiinta colectiva a celor care te inconjoara in fiecare zi.
Viata noastra se bazeaza pe impartasiri – o forma simplificata a psihoterapiei practice ce are loc la nivelul fiecarui individ. Constituim o intreaga retea de suflete, fiecare purtandu-si propria cruce, propriile probleme, propriile bucurii si experiente. De ce nu ai profita din plin de acest lucru? Cand reusesti sa-ti aduni taria necesara sa iesi din cochilie si sa privesti un om in ochi, sa-i cauti sufletul si sa-i gasesti punctul de echilibru vei realiza cat de simplu e sa construiesti o relatie, de orice tip. Pentru ca stii ca intr-un final, alternativa nu-ti va oferi niciodata nimic mai mult decat singuratate si disperare. Si aceste relatii tind sa prinda aripi frumoase datorita faptului ca ele se nasc din dorinta ta de a fugi de tine, concentrandu-te deplin pe celalalt.
Majoritatea din noi e paralizata de frica de a risca, si deci de a suferi. Preferam sa alegem nimicul, lipsa de orice, in locul durerii. Ne e frica sa mai lasam pe cineva sa ne inspecteze sufletul si visele. Ne consideram niste monstrii tocmai pentru ca suntem constienti de capacitatea noastra aberanta de a darui sentimental si afectiv totul. Alegem deci izolarea si singuratatea, o forma activa a mortii.
This is brilliant, alas, I didn't expect any less from you.
RăspundețiȘtergere